luni, 10 noiembrie 2014

Simpozion de numismatica la Muzeul Judetean din Giurgiu

La Muzeul Judetean “Teohari Antonescu” din Giurgiu va avea loc in 10 noiembrie Simpozionul de Numismatica Omagiu Mihai Ionescu. Programul manifestarii poate fi vazut aici: https://aurelvilcu.files.wordpress.com/2014/11/simpoziongiurgiu2014.pdf

100 de ani de la naşterea lui Eugen Drăguțescu

Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic, începând cu data de 10 noiembrie 2014, o monedă din argint dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Eugen Drăguțescu.
Caracteristicile monedei sunt următoarele:
  • Valoare nominală: 10 lei;
  • Metal: argint;
  • Titlu: 999‰;
  • Formă: rotundă;
  • Diametru: 37 mm;
  • Greutate: 31,103 grame;
  • Calitate: proof;
  • Cant: zimţat.

Aversul monedei redă un desen al artistului plastic Eugen Drăguţescu, valoarea nominală „10 LEI”, inscripţia „ROMANIA”, stema României şi anul de emisiune „2014”.
Reversul monedei prezintă portretul, numele, semnătura lui Eugen Drăguţescu şi anii între care a trăit „1914”, „1993”.

Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză.
Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central.
Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 monede.
Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 330,00 lei/buc.
Monedele din argint dedicate aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Eugen Drăguțescu au putere circulatorie pe teritoriul României.
Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
 Eugen Drăguțescu (n. 19 mai 1914, Iași - d. 1993, Roma) a fost un artist plastic român, pictor și grafician. Asemenea multor personalități care au plecat din țară și s-au stabilit pe alte meleaguri, Eugen Drăguțescu a fost pentru multă vreme exclus din lucrările de specialitate editate în România.
 Născut la Iași, studiază între 1932 și 1938 la Academia de Belle-Arte din București. Încă din perioada studenției, participă cu două lucrări, Căsuță la mahala și Copil orb, la Salonul Oficial de desen și gravură, patronat la vremea respectivă de Ministerul Culturii și Artelor. Din comisia de selecție făceau parte Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, Francisc Șirato și Marius Bunescu.
Artistul se dovedește a fi un desenator bun, de expresie, interesat de traseul creionului, dar și de armoniile cromatice. În 1936  își deschide prima expoziție personală la Galeria Mozart. În 1939 câștigă concursul pentru Premiul Romei, care îi permite să studieze în Italia la Accademia di Romania.
În tot acest timp, continuă să participe la diverse manifestări artistice din țară; astfel, în 1940 expune șapte lucrări la Salonul Oficial de toamnă din București. Lucrează câțiva ani în Olanda (1946-1949), apoi se întoarce în Italia, locuind la Assisi și, din 1959, la Roma. Are numeroase expoziții personale în Italia, Olanda, Mexic, U.S.A., Elveția.
Eugen Drăguțescu este autorul unui mare număr de desene, destinate să însoțească operele unor scriitori clasici (Shakespeare, în primul rând), ca și unele ediții speciale din Enciclopedia Dantesca. În ilustrația de carte, în albumele consacrate unor orașe de care se simțea atras în chip deosebit (Roma, Assisi), în numeroase portrete și lucrări de șevalet, Drăguțescu se prezintă ca un subtil și plin de savoare comentator al realității, pe care o reține nu numai pentru pitoresc sau farmec, ci și pentru modul cum răspunde unei anume proiecții interioare asupra lumii.
Din impactul cu universul unor scriitori, din cunoașterea realului prin experiență directă, artistul își construiește un sistem de reprezentare în care funcția principală o deține desenul, atât prin expresivitatea liniilor, cât și prin organizarea accentelor grafice în ansambluri semnificative. Câteodată, desenele sale părăsesc orice referință la aspectele lumii vizibile, evoluând spre o lume imaginară, ceea ce subliniază încărcătura emoțională a compoziției. La un moment dat, când creația artistului părea definitiv fixată în limitele figurativului, se produce o schimbare majoră, interesul lui îndreptându-se către expresivități abstracte, care au devenit, irevocabil, o constantă a operei sale.
Lui Eugen Drăguțescu i s-au decernat de-a lungul vremii multe premii prestigioase. Primul dintre ele a fost Premiul Simu, la București în 1940, urmat de cel acordat în 1953, în urma participării la Expoziția Internațională de Artă, de la Messina. Ulterior a primit premiul Fundației Ford și premiul Bienalei din Veneția, în 1956.

luni, 3 noiembrie 2014

Targul colectionarilor la Deva


Arheologie şi numismatică în judeţul Teleorman


Vă semnalăm apariţia volumului „Arheologie şi numismatică în judeţul Teleorman”, autor Ioan Spiru.
Sunt reunite, în primul rând, un număr de 14 articole de arheologie şi numismatică publicate, de-a lungul anilor, în prestigioase reviste ale Academiei Române sau ale Muzeului Naţional de Istorie a României de către cel care a fost preotul Ioan Spiru, neobosit arheolog amator, numismat, istoric şi publicist (1914-1995).
Prin editarea acestui volum, dorim să-i aducem un pios omagiu, acum, când la 2 noiembrie a.c. se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa.
O bună parte din lucrare este constituită de un repertoriu arheologic al judeţului – prima încercare de acest fel pentru judeţul Teleorman, ce este republicat cu această ocazie. Iniţial, lucrarea a apărut postum, în 1996, într-un volum ce a reunit şi alte studii şi articole legate de istoria sau viaţa religioasă a judeţului, intitulat „File de istorie teleormăneană”.
Partea de numismatică este completată cu două articole inedite, o transcriere a unei comunicări susţinută în cadrul simpozionului organizat de Secţia Caracal a Societăţii Numismatice Române, la 18 septembrie 1988 şi cu discursul intitulat „Ce a însemnat pentru mine Societatea Numismatică Română”, rostit în Aula Academiei Române, la 18 noiembrie 1993, cu ocazia aniversării a 90 de ani de existenţă a Societăţii Numismatice Române.
În continuare, cititorul poate găsi trei note de periegheză, de asemenea inedite şi fragmente din interviul susţinut în cadrul emisiunii TV „Clio”, transmisă la data de 7 februarie 1994.
Lista publicaţiilor articolelor de arheologie şi de numismatică, atât cele apărute în lucrări de specialitate cât şi cele de popularizare, completează lucrarea.
Volumul se încheie cu o adevărată „memorie a imaginilor” - 42 de fotografii din activitatea arheologică şi numismatică a părintelui Ioan Spiru, dar şi cu unele materiale arheologice descoperite de acesta, precum şi cu un portret desenat de artistul plastic teleormănean Teodor Şerbănescu.

joi, 9 octombrie 2014

Conferinţa Naţională „OLTENIA. INTERFERENŢE CULTURALE” ediţia a V-a


În perioada 15-17 Octombrie 2014 se va desfăşura la Craiova Conferinţa Naţională „OLTENIA. INTERFERENŢE CULTURALE” ediţia a V-a. Evenimentul, cu participare internaţională, este organizat de Muzeul Olteniei din Craiova. Lucrările se vor desfăşura pe două secţiuni: o secţiune de arheologie şi istorie antică şi o alta de numismatică. Secţiunea de numismatică reprezintă în fapt un eveniment cu o îndelungată tradiţie: a XXXI-A ediţie a Simpozionului Naţional de Numismatică. Programul conferinţei poate fi consultat la adresa: https://snr1903.files.wordpress.com/2014/10/conferinta-nationala-craiova-2014.pdf

Tezaurul de silicve de la Poiana Mica


Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna octombrie, în cadrul micro-expoziţiei Exponatul lunii, un tezaur de silicve și imitații de silicve, descoperit la Poiana Mică, jud. Braşov. Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 9 octombrie a.c.,începând cu ora 13.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12, Sala Lapidarium.
Tezaurul a fost descoperit în luna mai a anului 2013, de către inginerul Ovidiu Popescu şi este compus din 76 de monede de argint, silicve și imitații de silicve, aflate într-o stare de conservare foarte bună. Acesta este primul dintre tezaurele de silicve cunoscute ca fiind descoperite în România, care include imitații ce pot fi atribuite goților.
Monedele din tezaur se eșalonează cronologic între anii 351/355 d. Hr. și 367/375 d. Hr. (conform datării emisiunilor romane oficiale).
Silicva este un termen modern ce desemnează unitatea monetară din argint în sistemul monetar roman târziu, aplicat, prin convenție numismatică, monedei de argint de 2-3 g din secolele al IV-lea și al V-lea. Termenul de silicvă denumea inițial sămânța unui copac originar din regiunea mediteraneană, roșcovul (ceratonia siliqua), utilizată ca unitate de măsură a greutății.
Valoarea pieselor din tezaur se ridică la o sumă care, în jurul anului 378 d. Hr., reprezenta, cu aproximație, valoarea soldei pe un an de zile a unui soldat roman. Estimarea se bazează pe valorile atinse de donativa și stipendia, așa cum rezultă din sursele istorice ale veacului al IV-lea. Istoricul Ammianus Marcellinus, confirmat de Zosimos, menționează că după cucerirea Perisaborei, Iulianus a promis soldaților romani donativa în valoare de 100 de monede de argint (silicve).
Stipendium era solda militarilor romani sau a mercenarilor din armata romană, fiind evaluată la 5-6 monede de aur (solidi), anual, respectiv o livră romană de argint (cca 80-100 de silicve).
Donativum reprezenta distribuția de monedă sau metal prețios brut sau prelucrat (sub formă de lingouri, obiecte de podoabă, vase) acordată soldaților sau ofițerilor, cu prilejul unor evenimente speciale - aniversarea zilei în care împăratul a preluat puterea imperială, începerea unor campanii militare, obținerea unor victorii militare. Uneori, aceasta dublează valoarea soldei dintr-un an.
Mai mult decât oricare alt nominal bătut de romani în perioada târzie a Imperiului, silicvele erau destinate distribuțiilor imperiale către armată.
Tezaurul trebuie văzut ca fiind constituit din monede provenind din stipendium sau donativum, acordate unui soldat roman sau unui mercenar barbar înrolat în armata romană.
Mercenariatul era o ocupație obișnuită în cazul goților sau al altor populații războinice aflate în secolul al IV-lea la nordul Dunării. Ipoteze care ar explica prezența tezaurului în zona Brașovului ar fi pierderea lui de către mercenarul care l-a primit ca soldă sau preluarea tezaurului ca pradă de război.
Starea de conservare excepțională a unor piese din tezaur ne sugerează că a fost îngropat sau pierdut la puțin timp după emiterea monedelor ce îl compun, care nu au avut timp să se uzeze în circulație.
Atelierele romane oficiale care au produs aceste monede de argint prezente în tezaur sunt Siscia, Sirmium, Constantinopolis, Nicomedia și Antiochia. Lor li se adaugă un atelier barbar, foarte probabil gotic, care a produs monede de argint utilizând silicvele romane ca model.
Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 9 – 31 octombrie 2014 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 10.00 – 18.00 (în perioada 8 – 25 octombrie), respectiv 9.00 – 17.00 (26 – 31 octombrie).


marți, 7 octombrie 2014

Alexandria:100 de ani de la moartea primului Rege al românilor: MS Regele Carol I

Miercuri 8 octombrie 2014, La ora 11:00, în Catedrala Episcopală „Sfântul Alexandru”, din Alexandria va avea loc slujba de pomenire a Regelui Carol I oficiată de PreaSfințiul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului prilejuita de împlinirea a 100 de ani de la moartea primului Rege al românilor: 
 Cu această ocazie, va fi lansată o plachetă memorială dedicată Regelui Carol I, realizată de Secția de Numismatică Alexandria.
Mai multe despre evenimentele prilejuite de aceasta comemorare puteti afla pe blogul SNR Alexandria:  http://numisalexandria.wordpress.com/2014/10/04/slujba-de-pomenire-carol-i-si-lansare-de-carte-regala-la-alexandria/

Anuarul Asociatiei Colectionarilor din Salaj


Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj, Zalau, organizeaza, miercuri-8 octombrie, ora 17.00,  lansarea de carte: "Anuarul Asociatiei Colectionarilor din Salaj", avandu-i ca editori pe Emanoil Pripon si Daniel Muresan.